O zi de vară obișnuită, o viață simplă, una pierdut de simplă, fără vlagă. Totul până când un lucru obișnuit, ca un răsărit de soare, este remarcat în simplitatea lui. Un zâmbet larg de raze roșii luminează negura ce-ți încețoșa trăirile, trezindu-te parcă dintr-un vis urât din care nu credeai c-o să-ți mai revii vreodată.

Cald, blând, pur, simplu, primitor, perfect, toate trăsături ale aceluiași fapt. Niciodată n-am crezut că impactul va putea fi vreodată atât de puternic, mai ales venit din partea unui lucru pe care-l mai văzusem înainte de nenumărate ori. Sclipirea razelor lui, ce se reflectau pe chipul meu, îmi dădeau de înțeles că ceva s-a schimbat, că undeva, în adâncul întunecat și pustiit de soartă s-a aprins o flacără a cărei viață va fi lungă, poate mai lungă decât propria-mi viață. Flacăra aceea mi-a falimentat fabrica de melancolie și tristețe, m-a pus pe picioare, mi-a readus la viață inima împietruită.

Din acel moment am considerat răsăritul o parte a vieții mele, o parte din mine, acea parte care-mi dă zilnic puterea de a zâmbi, de a trece peste necazuri, de a trăi într-o lume ostilă și totodata a înviat dorința de a dărui zămbete, fericire și multă iubire.

Dar, răsăritul aparține lumii, iar eu, simplu om, nu-l pot ține captiv iubirii mele, riscând să îi răpesc zâmbetul de raze. Esențele noastre s-au contopit și, dacă s-ar putea, mi-aș dori să port veșnic acest răsărit în suflet, iar el să nu înceteze vreodată să mă încălzească cu razele sale.

Mmmmda … asta e, nu toate îți ies așa cum vrei. Se mai întâmplă, adică, se întâmplă constant ca lucrurile să nu meargă așa cum vrei tu … asta dacă nu cumva ești vreo rudă de-a lui Chuck Norris și succesu’ ți-e scris în palmă.

Eșecul reprezintă o bună parte a vieții noastre, și, prin urmare, trebuie să știm să-l acceptăm, cu toate că acesta s-ar putea să doară. Există momente în care planurile tale se năruiesc, momente în care vezi că toată munca ta a fost în zadar, sau momente în care nu ai ce face decât să te dai la o parte și să îi lași locul altcuiva. Nu ai ce face … oricât de greu ți s-ar părea, mișcarea vine de la sine, știind că tentativa ta a fost un eșec.

În astfel de momente mintea îți este zdruncinată de o întrebare seacă, al cărei răspuns poate fi oricând răsturnat de întrebarea însăși … “De ce?!” … De ce lucruri nu s-au întâmplat așa cum am vrut? De ce munca în care am pus atâta suflet și pasiune s-a pierdut? De ce aici este locul lui și nu este al meu? De ce? …

Brusc zeci de amintiri apar în minte, zeci de gânduri, de speranțe, totul apare în minte ca o furtună și te împinge spre derivă, tristețe, melancolie și chiar depresie. Sau poate acestea reprezintă un punct de sprijin, ce te ajută să te îndrepți către un nou început, o nouă încercare … Retrăiești de fiecare dată emoția și dorința de reușită, încât la un moment dat dai frâu liber ideilor să zboare din cap, să se facă fum, și să se ducă într-o latură cât mai ascunsă a viselor. Tu decizi ce parte din aceste amintiri păstrezi și ce lași să se ducă …

Însă … totul se întâmplă cu un scop, nu? Un eșec are menirea de a ne ambiționa, de a ne dori să obținem un lucru cu îndârjire, și totodată, de a oferi farmec unui succes venit ulterior. De asemenea, eșecul te ajută să te bucuri de ce ai, și să te mulțumești cu acele lucruri.

Viața are plăcerea imensă de a ne pocni, de a ne vedea la podea chinuindu-ne, așteptând să ne anunțăm învinși … Nu-i oferiți plăcerea asta! De fiecare dată când vă dă o palmă, întoarceți și celalalt obraz și după zâmbiti-i în nas, pentru că astfel vă dovediți tăria de caracter și pofta de victorie.

Și totuși … care e rostul articolului? Sunt doar gândurile mele de 2 dimineața … gânduri ce probabil se găsesc și în mintea voastră.

În curând pe marile monitoare!

Împreună cu Andrei Zisu (coleg si bun prieten) am pornit un mic proiect, doar de promovare & shit. Sper să reușim să-l terminăm zilele următoare. Asta ca să nu credeți că am murit …

Un prieten adevărat …

Un prieten adevărat îți știe slăbiciunile, dar îți arată calitățile, îți simte temerile, dar îți întărește credința, îți cunoaște îngrijorările, dar îți eliberează spiritul, îți cunoaște defectele, dar îți subliniază posibilitățile.

William Arthur Ward

… și pentru asta trebuie să-mi cer scuze …

Deși lungă mea așteptare a primăverii a luat sfărșit, soarele vărsându-și căldura peste chipul meu, starea mea de spirit nu este așa cum m-aș fi așteptat. În sufletul meu domnește toamna rece și apăsătoare … o toamna ce mă macină și mă răcește de fiecare persoană din jurul meu. De ce? …

Am încercat să fac o schimbare la mine, poate prea mare, pentru că mi-am dorit să devin un alt om, unul cu multe plusuri față de cel actual. Am simțit nevoie acestei schimbări, am simțit nevoie de a aduce ceva nou personalității mele, de a crea noi trăsături speciale, care să mă definească și să mă diferențieze de restul …

Însă se pare că am eșuat … iar rezultatul acestei tentative a fost unul dureros: multe nopți nedormite, multe dureri de cap, mulți nervi și mai ales … o stare nesimțită de melancolie. În ultimile seri am fost cufundat în muzică veche, lentă, de suflet, muzică ce-mi aduce aminte de copilăria mea și de zilele acelea însorite în care totul era prea simplu. Am încercat să ascund această stare, am încercat să par că n-am nimic, am încercat să-mi respect programul normal și să urmez aceleași activități zilnice sau săptămânale, dar și de data asta am ratat … Am rupt legătura cu mulți prieteni și sunt unele persoane pe care le-am rănit sau le-am făcut să se simtă prost, și, după cum ziceam și în subtitlu, aș dori să-mi cer scuze față de ele, cu speranța că poate mă vor întelege și-mi vor accepta mica perioadă de rătăcire.

Și-mi mai cer încă o dată scuze acelor persoane pentru că nu le zic acest lucru în față, însă ar apărea o mulțime de întrebări la care nu am răspuns … și încă încerc să-mi dau seama de ce.

Și lăsând la o parte aceste aspecte negative ale micii mele perioade de abatere de la calea cea dreaptă, am reușit să redescopăr plăcerea pierderii timpului și a epuizării melodiilor, plăcerea pălăvrăgirii cu persoane necunoscute și a redescoperirii de sine. Mi-am reamintit cât de important e să ai un prieten apropiat căruia să i te poți descărca când ai nevoie și față de care poți fi tot timpul sincer.

Cu toate acestea … în miez de noapte închei prin a realiza că sunt încă departe de realitatea mea, că încă visez frumos, rătăcind printre idealuri … Și mi-e teamă că atunci când voi reveni, în jurul meu nu vor mai exista persoane cărora să le zic … “prieten“.

Da! Vă mănâncă … vă roade curiozitatea, vă macină și nu vă lasă să trăiți liniștiți în monotonia voastră. Aveți prea multe frustrări încastrate în voi și de care nu puteți să scăpați, să treceți peste ele … așa că ce faceți? Îi bârfiți pe alții!

Da! Apelați la mizeria aia care coboară societatea în mocirlă și-n urâțenie … Încercați să vă dați importanță vorbind despre Xulescu, despre felu’ în care omu’ poate încearcă să-și schimbe ceva în viața lui de om simplu, omorât de banalitatea zilelor.

De unde pornește această bârfă? De la acele frustrări amintite mai devreme … de la dorința voastră de a schimba ceva la voi, schimbare pe care nu sunteți capabili s-o faceți și turbați când vedeți că alții se descurcă mai bine decât voi. Slăbiciunea voastră este prea mare și singura unealtă pe care o aveți la îndemână este bârfa … și NU, nu o folosiți cu scopul de a vă rezolva vouă problemele, ci pentru a îi scădea din tărie persoanei care încearcă să facă ceva, care încearcă să schimbe ceva.

Cei, dragă bârfitorule? Nu știi de ce sunt așa pornit împotriva ta?

E foarte simplu … prin banala ta bârfă distrugi relații, distrugi personalități, distrugi și acele puține lucruri frumoase existente la o persoană în ziua de azi. Îl forțezi să se izoleze, să nu-și mai dorească să apară în public, acesta fiind și scopul tău! Nu încerci altceva decât să îi aduci pe toți la gradul tău de frustrare.

Huh? Ai zis ceva? Ai cumva o scuză?

Încerci să-i faci un bine?! A luat-o pe un drum greșit și crezi că îl poți ajuta? PRIN BÂRFĂ?! Nu … te duci frumos, îl iei de mânuță și îi zici în față! Sau … până la urmă ce-ți pasă? Omul cade, se ridică și merge mai departe! Dacă e om deștept, știe când să se oprească, fără ajutorul tău “divin” … sau dacă nu este, atunci lasă-l să învețe să fie!

Articolu’ ăsta ți se pare scris de un frustrat?

Nu, amice! Te înșeli … iar! Puțin îmi pasă de bârfa ta, de faptul că o să mă crezi un frustrat care tocmai și-a luat-o-n bot din cauza unor bârfe. Din păcate pentru tine, nu e așa … Oricum părerea ta, bârfa ta și frustrarea ta nu contează pentru mine … am problemele mele existențiale și-mi văd de ele, așa cum pot mai bine. Nu-ți convine că o fac mai bine decât tine? Amice … nu fi invidios/gelos/idiot, vino și întreabă-mă cum reușesc și-ți voi spune cu mare plăcere …

Aș vrea …

… să pot pierde timpul

… să stau cu prietenii

… să facem o petrecere pe plajă

… să înotăm în mare

… să ne bucurăm de nisip o noapte întreagă

… să aprindem un foc de tabără

… să cântăm și să zicem povești

… să ne distrăm

… să le pot zice prieteni

Și aș vrea …

… să am timp să învăț ceea ce îmi doresc

… să am timp să desenez

… să creez spații în care să trăiești

… să combin culori

… să creez un loc în care să te simți … acasă

Și aș mai vrea …

… să ascult muzică

… să găsesc melodii pe care să le ascult până la epuizare

… să le cânt în somn

… să trăiesc pe strada muzicii

Aș mai vrea …

… să am timp și de câine

… să am timp să-l alint

… să alerg cu el

… să mă lingă pe față

… să stea lângă mine când ceva merge prost

Credeți că am terminat? … Aș mai vrea …

… să fotografiez

… să prind un zâmbet inocent de fată

… să imortalizez un răsărit de soare din mare

… să scot la iveală culorile naturii

Și parcă aș mai vrea …

… să-mi fac prieteni noi

… să cunosc persoane cu suflet pur

… să pot vorbi cu ei liber și deschis

… să nu mă tem că poate mâine nu ne vom mai revedea

… să fie toată lumea sinceră

Totuși … mai e ceva … aș vrea …

… să stau cu ea

… să fim fericiți

… să nu mai mă satur de ea

… să trăiesc clipele vieții lângă ea

… să zâmbească

Aș vrea să pot ține timpul în mână … să pot să fac tot ce-mi doresc … să trăiesc.

Ah … să mă laud și cu prima creație de genul? Deși este cam urât schițată, această pagină de jos a prins viață și se află acum în camera mea … mă rog, cu mici modificări.

Nu este un lucru cu care să mă mândresc, însă deseori nu fac altceva decât să visez cu ochii deschiși, să mă las condus de imaginație într-o lume condusă de dorințele mele ce iau viață și totul e perfect. Este un lucru minunat să trăiești în suflet cu impresia că totul este exact cum îți dorești tu și că nu mai ai nevoie de nimic. Însă totuși această lume îmi este dăunătoare, realitatea lovindu-mă uneori dur, și trecând greu peste unele momente. Însă, chiar și cu aceste lovituri, nu mă pot lepăda de această lume.

Cum a luat naștere această lume? Se întâmpla acum câțiva ani buni, pe vremea când timpul petrecut de unul singur era mult mai mare decât acum, timp în care imaginația își depășea cu fiecare ocazie limitele … Lumea a luat naștere din dorințele mele. Cu trecerea timpului, am început să mă schimb, și odată mi-am zis că acest lucru trebuie să înceteze, pentru că nu are cum să mă ajute, ba chiar mai mult, nu-mi face decât rău … însă încercările au fost în zadar. Această lume a prins viață în mine, și-a fixat bine rădăcinile acolo, și oricât de mult m-aș chinui s-o înlătur, nu voi reuși.

Însă am descoperit că această lume reprezintă sursa mea de voință, de ambiție, ea devenind un ideal pe care doresc să-l ating în viață, fapt ce mă motivează în fiecare secundă. Multe lucruri s-au desprins din această lume și s-au strecurat în realitate, fapt ce m-a atras mai mult spre această viață paralelă. Da … știu! Sunt nebun … și mă bucur de această nebunie în fiece secundă!

Cu toate astea … simt că nu fac tot ce ar trebui, simt că pot mai mult și totuși nu pot să realizez nimic din această lume, iar până acum totul a fost o pură coincidență …

Voi începe cu … un “film” – “Frozen” … titlul sună destul de bine, posterul arată bine, filmul … Să începem cu ceea ce m-a determinat să mă uit la acest film: nota de pe IMDb, fiind de 6.4. Notă de care multe filme bune se bucură … păcat că acest film nu se enumeră printre filmele bune. Povestea lasă de dorit, la fel și acțiunea, cât și actorii. EPIC FAIL! Până și eu eram în stare să scriu un scenariu mai bun … Dacă aveți chef de un film prost, îl recomand cu mare încredere!

Având în vedere că nu am reușit să mă uit decât la câteva secvențe din Death Race 2, nu-mi pot da cu părerea prea mult. Însă și acele puține secvențe văzute din el, mă fac să cred că rating-ul extrem de scăzut de pe IMDb este adevărat ( nota este de 5.5 ).

Voi continua cu o comedie romantică extrem de reușită, care însă se “bucură” de o notă egală cu cel a filmului “Frozen” (6.4?! Cum naibii acceptă cei de la IMDb asemenea rating-uri?!). Mai multe comentarii? Nu-și au rostul! Luați filmul și urmăriți-l!

Rămânem tot în zona comediilor romantice, pentru a vă prezenta un film genial, Easy A. O simplă minciună atrage un adevărat potop asupra fetei de mai jos, care reușește să treacă cu bine pentru tot, fiind fată deșteaptă. Extrem de frumos filmul. Merită fiecare minut.

Într-un final, ajungem la cel mai reușit film văzut în această săptămână … Inception!  Este, probabil, cel mai bun film văzut de subsemnatul anul acesta. Povestea este absolut genială, și chiar dacă actorii nu sunt pe placul meu (nu-mi place absolut de Leonardo DiCaprio …), nu am niciun cuvânt de rău de spus despre acest film. Rating 9.0 pe IMDb (în sfârșit! O notă ce se apropie de realitate … zic asta pentru că ar merita mai mult).

Trecem peste faptul că am revăzut niște filme geniale, precum Anger Managament, American Pie 5 – The Naked Mile,